Cand eram mic am avut un vis, un vis p ecare mi-l amintesc perfect si acum. Locuiam la bloc pe atunci, pe una din strazile principale ale orasului. In fata blocului era un copac mare (un cais), copac pe care la varsta de 6-7 ani il cataram in doar cateva secunde. Era imediat dupa revolutie, prin ’92-’93 si abia atunci vedeam si noi cum arata o masina “straina”. Ca sa intelegeti, eu impreuna cu prietenii ne urcam in cais sa numaram masinile “straine” chiar daca acestea nu erau foarte multe, la inceput abia numaram 2-3 pe zi ca mai apoi sa ajungem si pe la 10-12, evident, de multe ori cred ca numaram aceeasi masina, dar nu conta. Sentimentul pe care l-am avut in momentul in care am vazut pe viu prima masina decapotabila a fost de nedescris tinand cont ca vazusem pana atunci doar in filme asa ceva. Am coborat rapid toti din copac si am inceput sa alergam pe trotuar pe langa masina, tipam, urlam, cu totii eram fericiti ca vedeam pe viu o masina decapotabila, insa dintre toti cred ca doar eu am ramas marcat de aceasta experienta pentru ce ceilalti au uitat dupa cateva zile, dar eu nu, eu am continuat sa ma gandesc la acea masina albastra. Nu stiu ce marca sau ce model era, insa mi-a ramas in minte faptul ca avea culoarea mea preferata, poate si de aici atractia mare pentru ea. Din acel moment mi-am zis ca atunci cand o sa fiu mare trebuie sa conduc o asemenea masina. Le-am spus parintilor, prietenilor, colegilor de scoala, tuturor: “Eu cand o sa ma fac mare o sa conduc o decapotabila”, deja cred ca erau stresati de mine si de visul meu, dar na, eram copil si trebuiau sa accepte, mai putin colegii de clasa si prietenii care nu au mai rezistat si au inceput sa faca misto de mine, dar nu-mi pasa, eu ma visam cu pletele in vant conducand o decapotabila.
Anii au trecut si prin 2007 am zis ca trebuie sa fac ceva sa-mi iasu si eu o masina, am inceput sa strang bani, dar dupa cateva luni am realizat ca nu reusesc sa pun deoparte indestui de multi incat mi-as fi dorit (aveam un job destul de bun pe atunci insa cheltuiam la fel de mult precum castigam) astfel ca am apelat ca multi alti romani din acea perioada, la credite de consum. Am reusit sa iau o suma de peste 15.000 lei, dar am zis ca imi voi achizitiona o masina de pana in 10.000 lei pentru ca restul aveam de gand sa-i investesc in altceva. Tot in acea perioada am inceput scoala de soferi. Am intrebat in stanga si in dreapta unde ar trebui sa merg, care e cea mai buna scoala de soferi, pe ce masina ar trebui sa invat, etc., lucruri pe care cred ca le intreaba fiecare persoana ce se apuca de asa ceva.
Sfaturile pe care le-am primit la acea vreme nu s-au aratat atat de folositoare, am ales sa fac scoala pe o masina Daewoo Matiz, iar in ceea ce priveste partea teoretica am ales sa invat de unul singur, mi-am luat cateva carti si am zis ca le dau gata, insa inainte cu cateva zile de examen am realizat ca eu nu stiu mare lucru desi am dat testul cand am terminat partea teoretica la scoala, astfel ca m-am pus de facut teste din carti de teste. Imi vine sa rad cand imi aduc aminte cat de greu era sa faci teste pe vremea aceea deoarece ca sa aflu raspunsul corect la fiecare intrebare eram nevoit sa rasfoiesc la sfarsitul cartii de teste dupa numarul testului si numarul fiecarei intrebari in parte.
Un adevarat chin. Dupa ce faceam asta era o alta nebunie sa aflu de ce am gresit, da-i si cauta in carte de legislatie, vezi despre ce era vorba, afla de ce raspunsul tau a fost gresit si tot asa. Pe scurt va spun ca nu a fost un chin ci o tortura zilnica, prima data am picat examenul cu 17 puncte, a doua ora cu 19 si apoi inca de doua ori cu 21 (da, am cheltuit si multi bani pentru ca de fiecare data trebuia sa platesc o taxa si mai mare). Intr-un final am reusit sa iau examenul cu 23 de puncte, a 5-a oara. Greu. Probabil ca nu era asa de greu daca as fi putut face rapid teste online cum poate face acum oricine doreste pe site-ul permis de conducere. Este infinit mai usor acum, din doua click-uri incepi testul online, similar cu cel oficial si in plus ai posibilitatea sa vezi explicatia la o intrebare pe care ai gresit-o, acest lucru iti creste semnificativ sansele de reusita la examen.
La oras totul a fost mult mai simplu desi Matiz-ul nu este o masina tocmai indicata pentru un incepator, dar daca ajungi sa o stapanesti nu ai de ce sa-ti faci probleme si nici eu nu mi-am facut, am fost mai relaxat decat ma asteptam inainte sa ma urc la volan, ba chiar cred ca la acest examen practic conteaza foarte mult stapanirea de sine, daca reusesti sa iti stapanesti emotiile nu ai de ce sa-ti faci griji.
In tot acest timp cat am fost ocupat cu examenele pentru permisul de conducere am avut ceva probleme de familie si a trebuit sa directionez o mare parte din banii pe masina, dar nu a fost un regret foarte mare, important e sa ai familia intreaga aproape. Acum, dupa mai bine de 6 ani visez din nou la o masina a mea, un VW Golf 5. Nu este decapotabila pe care o visam cand eram mic, dar este masina pe care o visez acum.
